Skip to content

jean georgescu sau de ce oralul la română e o mega lăbăreală.

February 16, 2010

Pentru că nu am făcut/văzut/ascultat nimic interesant în ultima vreme, haideţi să vă povestesc de mult trâmbiţata probă de “competenţe lingvistice de comunicare în limba română”. Sau ceva de genul ăsta.

Premisele – 200 de oameni, 3 subcomisii, formate din profesorul de la clasă şi încă un profesor de limba română. În cazul meu, domnul acesta, despre care tot liceul spune că e nebun, dar pentru care eu am un respect deosebit. Deşi nu e tocmai nebun, rămâne cel mai exigent profesor de română dintr-un liceu aşa-zis de prestigiu naţional.

Două dintre subcomisii au terminat de la ora 13 (în loc de 19), şi majoritatea oamenilor care au ieşit din sălile respective mi-au spus că li s-a scris “experimentat” în dreptul numelui încă din momentul în care s-au aşezat pe scaun. După cum spuneam, o mare labă. Respectivii n-au avut decât să se prezinte.

Nici la subcomisia mea examinarea nu a decurs ca la carte, dar cei doi chiar au ascultat ce avea de spus elevul şi au pus şi întrebări de cultură generală. Care teoretic nu aveau ce căuta acolo, dar mie mi-au plăcut.

Am aşteptat mult până să intru. Am avut ocazia să cunosc o multitudine de oameni mai mult sau mai puţin stresaţi, despre care habar nu aveam că ar fi în acelaşi liceu cu mine. Într-un final mi-a venit şi mie rândul, mi-am luat un subiect şi am mers în bancă să îl tratez.

A fost mult mai uşor decât mă aşteptam. Nu mi-au cerut stiluri funcţionale sau ceva de genul; de fapt, absolut nimic din teoria de la comunicare. În vreo zece minute am scris tot ce aveam de scris, şi apoi am ascultat discuţia dintre prof şi un coleg de-al meu, despre cinematografia românească şi Jean Georgescu.

Într-un final, când mi-a venit rândul să iau loc la catedră, profesoara mea a dispărut şi în locul ei a venit proful de istorie, care nu mă simpatizează deloc; nici eu pe el. Cu toate acestea, a renunţat la miştourile lui cretine, eu la lipsa totală de interes pe care o afişez la orele dumnealui, aşa că ne-am înţeles chiar bine. Am deschis discuţia cu Independenţa României în loc de subiectul-mi aferent, dar am trecut repede şi la acela. O reflecţie asupra actului ludic şi seriozităţii acordată acestuia. M-au întrebat de Homo Ludens, de François Rabelais, de o groază de alte chestii în legătură cu subiectul meu. Când să trec şi la argumentarea de doi lei cerută în enunţ – “hai că eşti de nota 11”.

Bun aşa.

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: